mi am dorit intotdeauna sa provin dintr un loc mai sacru mai pur pentru ca n am niciodata nimic de spus din adancu sufletului ceva specific unui bucurestean
adica pot sa imi insusesc anumite chestii care mi plac si sa le reambalez sub o forma putin mai diferita…
am fost recent la romana… o intalnire succinta cu un vechi tovaras.
n a fost mult si au aparut si stoarfele
amandoi pluteam intr un ocean de estrogen
in orice directie priveam vedeam arhetipul unei «paragladine de ase»: o rapandula cu mult mai mult machiaj decat era nevoie suvite albe si sorbind dintr o cafea (evident de la starbucks) asteptandu si perechea in fata kfc-ului (ba da erau BUNE…)
stii faza din « the fugitive » cand harrison ford aude sirenele in urma lui si intoarce masina in mod dibaci in sensul opus? asa ma simteam eu in preajma sutelor de muieri, intrand si iesind din facultate (ordinea nu e intamplatoare)
eram ca un copil in dimineata de craciun care si despacheta cadourile dupa un subtil « muie mosule » am plecat fiecare la ale lui
