undeva in Europa

“E usor sa inseli. Infidelitatea nu e un motiv de lauda.” (J. Winterson)

Iubirea presupune gesturi de o inconstienta rara. Sergiu nu se impaca prea bine cu ideea asta – poate din cauza faptului ca luciditatea lui alterata nu ii da voie sa-si consume nebunia. Luna mai m-a gasit intr-un autocar murdar, prin cu elevi de liceu, pe o autostrada uda si alunecoasa, ca si gandurile mele din perioada aceea. Am strabatut jumatate de Europa pentru a-l gasi si a petrece cateva ore impreuna. Am facut-o din iubire, din orgoliu, sau poate dintr-un impuls launtric imposibil de controlat. Nu stiu. Pe drum am luat notite despre locuri cu incarcatura mistica, despre monumente istorice, despre corelatia dintre starile mele interioare si campurile deschise, nesfarsite. In orasul lui totul era luminos si viu, in ciuda noptilor inca reci. Ne-am intalnit la o intersectie de drumuri, si am avut o pornire macabra de a compara acea bifurcatie a strazilor cu intersesctia liniilor temporale, cu o intretaiere a trecutului cu viitorul. Stateam in mijlocul acelui camp magnetic, spatio-temporal, ma luau pe sus vartejuri de ganduri si ameteli, si il priveam cum incerca sa digere gestul meu – incercare de impacare sau o disperare fara margini?

Il parasisem cu cateva saptamani inainte. Eram satula de minciunile care imi orchestrau fiecare pas, de neputinta, de margini colturoase. Si iata-ma  in scurt timp intr-o tara straina, cu locuri straine, cautand sa-l regasesc pe singurul om pe care simteam ca il cunosc de la inceputuri, poate chiar din vremea primului cuvant biblic. Sergiu ma astepta contrariat, tacut si emana un val placut de emotii. Se coboara din taxi, se alearga pe strazi, se imbratiseaza un trup inalt si cald, se plange. Sub nici o forma nu se spune “te iubesc”. Asta e pentru mai tarziu.

In noaptea aceea am inteles ca e usor sa inseli, dar e greu sa iubesti inseland. N-ai dreptul sa minti, cand iubesti pe altcineva. Te cunosc. Te uiti in ochii ei si te gandesti la mine. Nu ii spui ca o iubesti. Dormi singur. Dintr-o anumita consideratie, incerci sa eviti sexul brutal. Nu te-ar intelege – imi rezervi mie tot ce tine de fiinta ta, de gandurile tale si de placere sexuala. Infidelitatea ta se traduce printr-o furtuna de emotii si indoieli. Ea incearca sa se razbune impartindu-si patul cu altcineva, acel “Lady’s Occasional”, iar tu te gandesti cu groaza la tineretea si libertatea mea.

- Eu nu mai pot trai asa! (avea ochii ascunsi in parul meu si incerca sa ma inspire, sa-mi simta trupul in toti porii, bataia inimii in fiecare centimetru patrat al pielii atat de singure, pe care o sarutasem de atatea ori).

Stiu, Sergiu. E uimitor, totusi, cat de mult ai continuat dupa ce ai spus ca “nu mai poti”. Si pe langa asta, cand iubesti pe cineva, ar trebui sa i-o spui mai des. Oamenii uita.