Supărarea când îţi vine…scoate bormaşina

De câteva luni nu există zi în care să nu auzim sunetul dulce al acestei invenţii. Cel care a dat tonul a fost vecinul de deasupra care şi-a văruit, mobilat şi găurit casa. Timp de două luni John şi cu mine nu ne-am odihnit cum trebuie deoarece vecinul avea grija sa nu dormim mai mult ca el. După ce în sfârşit a terminat vecinul de deasupra, au început vecinii de la parter să meşterească prin casă, excepţia făcând-o vecinul de dedesubtul meu. Timp de o săptămână i-am suportat şi pe ei. Bineînţeles că ne-au demonstrat că nu le lipseşte acest instrument minunat din casă, bormaşina. Toate bune şi frumoase până când la vreo trei zile vine mama acasă şi ne dă o veste minunată “vecinul de dedesubtul nostru o să înceapă să zugrăvească”, urmau alte sunete infernale scoase de un instrument atât de mic.

Azi când revenise liniştea în casa noastră ne-am pus în pat să dormim un pic, mai ales ca aseară nu am dormit decât patru ore din cauza unui proiect. Am reuşit să adormim repede, dar la fel de repede am fost treziţi deoarece patul începuse să se mişte şi era acompaniat de un sunet cunoscut…cel al unei bormaşini. Vecinul de lângă noi începuse să dea şi el găuri… fix pe perete lângă care este aşezat patul nostru.  John devenise atât de nervos încât mai avea un pic şi se ducea la vecinu să îi arunce bromaşina, dar am reuşit să-l calmez.  Drept răzbunare pentru aceste sunete în care a trebuit să stam, eu şi John am dat muzica la maxim. Sperăm ca săptămâna viitoare să nu mai avem parte de astfel de incidente deoarece avem nevoie de linişte să învăţăm pentru sesiune.

Vecinii vostri au astfel de instrument?

Ps: Am căutat pe net informaţii despre inventatorul bromaşinii şi am dat peste acest articol–> “Românul şi bormaşina” … iar inventatorul bormaşinii este Arthur James Arnot.