Niciodată vecinii sau medicii nu au văzut cum arăt eu după o bătaie. Doar cei de la urgenţă. Dar nimeni nu se amestecă.
Iar eu pentru nimic în lume nu aş scoate un certificat medico-legal împotriva soţului meu!
Ies din spital…, nu mai ştiu a câta oară sperând că de acum înainte…
M. e dornic să reluăm povestea vieţii împreună…
Are şi planuri pentru asta. Spune că, pentru că m-a denigrat în tot oraşul, acum el nu mai poate locui cu mine aici şi că cel mai bine ar fi să ne mutăm în Oltenia!
Doreşte să vindem apartamentul şi să plecăm…Numai că apartamentul nostru este de stat, nu proprietate personală.
Găseşte o familie care îi dă bani să cumpere apartamentul şi cu restul de bani îşi ia o maşină.
Totul se petrece cu o viteză uluitoare.
Sunt o legumă. Iau medicamente foarte multe, neuroleptice, tranchilizante…
Nici nu pricep ce se petrece în jurul meu.
Contează pentru mine doar faptul că M. este alt om. Este bun, blând, nu mă mai ceartă, se poartă frumos, ireal de frumos… Nu mă mai chinuie cu orele când facem „dragoste”…
Deja sunt însărcinată,… din noaptea în care m-a ameninţat cu moartea!
Sarcini mai avusesem, dar pentru că sufăr de o boală de sânge aşa de gravă, am dreptul legal la întrerupere…Am făcut destule chiuretaje. Şi acelea sunt cu risc, pierd foarte mult sânge şi sufăr îngrozitor…M. nu m-a cruţat niciodată şi am rămas destul de des gravidă…
Acum iau medicamente foarte puternice. Dar el nu acceptă ideea unui chiuretaj.
Spune că în noua noastră viaţă vom mai avea un copil, că totul va fi minunat…
Familia care îi dă banii pe apartament, semnează cu M. un antecontract în care soţul meu le dă casa şi se obligă să părăsească apartamentul până în două luni…
Eu refuz să semnez această hârtie!
Îmi dau seama că după ce plecă oamenii ăştia, M. mă va distruge.
El nu spune absolut nimic. Pur şi simplu pare că nu contează ce fac eu…Şi chiar aşa este, nu contează pentru că eu nu exist.
