i want my family back

mi am dorit intotdeauna sa provin dintr un loc mai sacru mai pur pentru ca n am niciodata nimic de spus din adancu sufletului ceva specific unui bucurestean
adica pot sa imi insusesc anumite chestii care mi plac si sa le reambalez sub o forma putin mai diferita…
am fost recent la romana… o intalnire succinta cu un vechi tovaras.
n a fost mult si au aparut si stoarfele
amandoi pluteam intr un ocean de estrogen
in orice directie priveam vedeam arhetipul unei «paragladine de ase»: o rapandula cu mult mai mult machiaj decat era nevoie suvite albe si sorbind dintr o cafea (evident de la starbucks) asteptandu si perechea in fata kfc-ului (ba da erau BUNE…)
stii faza din « the fugitive » cand harrison ford aude sirenele in urma lui si intoarce masina in mod dibaci in sensul opus? asa ma simteam eu in preajma sutelor de muieri, intrand si iesind din facultate (ordinea nu e intamplatoare)
eram ca un copil in dimineata de craciun care si despacheta cadourile dupa un subtil « muie mosule » am plecat fiecare la ale lui

Colecționez oameni

Cotrobăi des cu speranța că voi descoperi noi oameni interesanți.  Adun cuvinte, gânduri, idei, imagini, sunete …….. Experiența asta, minutele astea speciale scot din mine ceva minunat și mă simt o mică artistă, too…

Pierd moștenita mea asprime (pe care o știu numai cei foarte dragi) … dedesubt am numai soare!!!

Oameni frumosi, am nevoie de voi, si de jocurile cu violeta ! (desigur aveți  și voi destul mucegai în suflet). Am nevoie de acel ceva ce vă și ne face speciali, unici, eterni, luminoși, dureros de frumoși! Acel ceva care ne pune aripi și ne dă și Cer spre care să zburăm! Mi se mai intampla sa zbor atunci cand joc gumball.
Oameni frumoși in virtual … aici eu vă simt esență pură, iar  gunoiul & bubele din gândurile voastre nu se văd … nu vreau să le știu!

Aș vrea să creez ceva zilnic, să mă transpun în creația mea, să materializez sublimul din mine, să-l vad apoi, să-l simt, să-l pipai, să-l …
Eu știu asta, dar să nu uit, să vadă și alții … mai ales cei foarte dragi … e pentru ei, pentru toți cei care puteți lua o gură de divin din frumosul dinlăuntrul nostru …

Era o vreme cand trăiam numai frumos … chiar era?

Scriitorii “mei”

Scriitorii “mei” sunt o categorie aparte de writers pentru simplu fapt ca i-am descoperit singura. Adevarul este ca au venit ei la mine si m-au implorat sa-i savurez :)

Cum ii gasesc totusi? De regula, merg la biblioteca si “ma striga” cate o carte:

“Ia-ma in brate, citeste-ma, indragosteste-te de creatoru’ meu”. Ma atrage titlul sau ma atata prima fraza, imi spune ceva special coperta sau pur si simplu simt ca voi avea o relatie deosebita cu cartea respectiva, cu autoru’ ei, simt ca voi fi mai bogata, mai inteleapta cumva dupa ce o voi lectura … presimt ca e o carte buna, pe gustul meu.

Asa am facut cunostinta cu cel putin 3 scriitori foarte dragi mie, de fapt scriitoare: Banana Yoshimoto,  Jamaica Kincaid si  foarte recent Ali Smith.

Sunt scriitoarele “mele”, nu ma pot opri pana nu citesc cat mai mult din ce au scris si cand am eu pofta si timp le recitesc cartile si ma reindragostesc de fiecare data! Interesant e ca de fiecare data gasesc amanunte minunate care mi-au scapat  la lecturile precedente … un bonus neasteptat, mereu o surpriza faina.

Scriitoarele mele dragi, va multumesc ca ati scris frumos, sensibil, rebel, nebun! Multumesc doamnelor, ca v-at lasat descoperite de mine, ca impartasiti cu mine din darul pe care-l aveti din plin, darul cuvantului scris!