Drumurile

Procesul de divorţ se prelungeşte neaşteptat de mult.

Caut, de fiecare dată când ajung în oraş, să îmi văd fetiţa…

Nu reuşesc. M. mă duce cu vorba. Lui nu îi pasă că eu, de dragul copilului stau nopţile prin gări, că nu mănânc şi nu dorm, expusă la tot felul de pericole.

Mereu îmi spune că fetiţa nu doreşte să mă vadă şi plec spre singurul loc unde mai pot sta în orşul ăsta: gara!

Îmi fac iarăşi un diazepam injectabil prin pantaloni. Fac acest lucru de multe ori. Nu mai ştiu numărul injecţiilor. Iau medicamentele cu pumnul, sunt singura mea hrană…

Sunt ameţită de medicamente, nu simt foamea, nu simt decât că nimic nu mai are rost. Fetiţa mea nu doreşte să mă vadă…

Târziu în noapte vine un tren. Nici nu îmi dau seama ce tren este, dar nu mai îmi pasă, tot ce doresc este să scap din oraşul ăsta…

Dau să mă urc, dar cineva mă smulge de pe scara vagonului şi mă aruncă în zăpadă.

Mă răsucesc pe jos şi mă uit în sus. De-asupra mea s-au aplecat mai multe siluete.

Mă ridică pe sus şi mă smulg spre ieşirea din gară. Văd că sunt militari. Sunt foarte mulţi. Ţip după ajutor, dar nimeni nu apare. Nici nu văd dincolo de ei. Fac un zid în jurul meu.

Mă prind de un stâlp de pe peron şi mă ţin strâns. Ţip tare, cât pot eu de tare. Nu îmi dau seama ce se întâmplă. De ce nu mă ajută nimeni? Soldaţii mă târăsc spre zidurile unităţii de lângă gară. Eu nu pot sta în picioare. Mor. Ştiu sigur că mor. Vreau cu disperare să se termine totul şi să nu mă mai chinuie instinctul de conservare. Închid ochii. Nu mă mai opun…

Sunt singură, abandonată în balta îngheţată, lângă zidul unităţii, unde soţii Ceauşescu au sfârşit împuşcaţi.

Am fundul îngheţat, corpul, totul…

Mă duc spre taxiurile din faţa gării. Un şofer îmi spune că poliţia TF m-a scăpat.

De ce m-or fi lăsat în baltă?

Şoferul de taxi se uită la mine cu milă şi îmi spune că erau vreo douăzeci de militari veniţi din Midia…”Îţi dai seama, fată, ce ar fi fost la curul tău dacă nu te scăpa TF-ul?”

Mă gândesc: el unde era?… că doar pe lângă taxiuri au trecut militarii cu mine târâş… si ce buni ar fi fost sa am echipament de protectie.